Scrisoare

Ai mai trecut pe-acasă, dragă frate,

Să vezi părinții dacă mai trăiesc,

Să vezi de dau copacii-n floare,

De cresc la poartă vechii lilieci?

Ai mai trecut pe-acasă, dragă frate,

Să vezi de-i satul nostru cum era,

S-asculți cum curge-ncet pârâu-n vale,

Și zarea tremurândă-n arșita verii, grea?

Ai mai trecut pe-acasă, dragă frate,

Să vezi pădurea deasă fremătând,

S-auzi vioara, vântu' în pruni deși cum bate,

Și toporași cum cresc, acolo sus, în dâmb?

Tu-mi-ești de dor în suflet, dragă frate,

De tot ce-a fost atunci, de cei ce vin,

De toți ce tac în iarba vremii-apuse,

Și când mă uit în ochii tăi, suspin.

Mi-e dor să mă întorc în satul nostru,

Să nu mai plec, să nu mai plec în veac,

Acolo o mai văd și azi, bătrâne,

Pe mama-mbrațișându-ne în prag.

Mi-e dor să mă întorc în satul nostru,

Să nu mai plec, să nu mai plec nicicând,

Acolo am văzut întâia oară

Iubirea, infinitul și pacea pe pământ.