Nostalgie

Scrie-ntre noi, de final, azi, iubite,

Nisipul clepsidrei nespuse cuvinte;

Pune-mi pe frunte, tu, scoicile mării,

Și tot ce n-ai spus, în veac, depărtării.

Curg între noi, din ceruri, cuminți,

Mii, infinite, nisipuri fierbinți;

Pune-mi pe tâmple, pe trup, de-amintire

Sarea din mare și vântul ce-adie.

Privește-mă astăzi cum nu m-ai privit,

Strânge-mă-n brațe cum nu m-ai iubit,

Lasă-mi în suflet, înainte să pleci

Gestul din tine, să fie, pe veci.

Plouă în lume, cântă și tună

Marea, în valuri, un fel de furtună;

Pune-mi de suflet tăcerile mării,

Clipa eternă și liniștea serii.

Duc azi în mine durerea ce-o port,

Că iar te-am pierdut, că n-am să mă-ntorc,

Că am să te iert, deja te-am iertat

De toată iubirea ce veșnic ți-o las