De ce

De ce mi-e atâta durere,

În suflet, de cerul curat,

De frunza ce-o bate-ncet vântul,

De vara ce-n zare o cat.

De ce e atâta lumină

În suflet, în cerul înalt,

În flori de măceș, ce îmbracă

Iar lumea în roz și în alb.

De ce îmi e iar poezie

Și cântec și pace în piept,

Când iar e în jur sărbătoare,

Când vara, în noi, o aștept.

E-n aer un glas de tăcere,

De dulce șoptit și suspin,

De viață și roză iubire

Ce-aș vrea azi în noi s-o oprim.