Mai stai

E-atâta lumină în lume,

E-atâta albastru-n văzduh,

Că nu pot în suflet cuprinde

Tot cerul ce doarme, răpus.

E-atâta iubire în inimi,

E atâta durere în gând,

Că pleoapele mele suspină

În lume, în stele, pe rând.

E-atâta albastru în verde,

E-atâta albastru-n priviri,

Că mările curg înspre stele

Și-atârnă de cer nemuriri.

E-atâta de verde albastrul,

Atâta tăcere în cer,

Că păsări aud cum sfâșie

Lumina și cerul etern.

Te strig să mai stai o secundă,

O vreme, un roz infinit,

Tu, dulce atingere-n vreme,

De pur, de cuvânt nerostit.

E-atâta cuvânt în albastru,

În verde, în aer, nespus,

Că ochiu nu-l poate cuprinde

Sub pleoape - mai stai un sărut,

Un țipăt de mare, de păsări,

De cerul albatru, 'nstelat,

De liniște-n cer și în trupu-mi,

Să-mi fii tu, de-a pururi, stindard.