Drumul meu



Te-ai dus, te-ai dus tăcând,

Și nu mi-ai spus, tu, nu mi-ai spus

Dac-ai fi vrut

Să mai rămân...

Te-ai dus, te-ai dus visând,

Și nu ți-am spus, eu, nu ți-am spus

Când ai plecat,

Cât a durut...

Te-ai dus, te-ai dus tăcând,

Și nu ți-am spus, eu, nu ți-am spus

Când ai plecat

Cât aș fi vrut...



Cât aș fi vrut

Să nu mai pleci,

Să-mi pui de trup,

De înserări,

Îmbrățișări

Și sărutări,

Ninsori eterne

Și iertări.



Te-aș mai iubi

Chiar dacă tu

Nu mă privești

Ca în trecut.



Te-aș mai iubi

Si te iubesc

Cu toată iarna

Albă-n piept.



Dar știu că tu,

Eu știu că noi,

Nu vom mai fi

Tot ce-am fost ieri.



Te voi iubi

Și te iubesc

Etern acum

La mine-n piept.



La despărțire,

Suflet drag,

Nu-ți spun cât doare,

N-are leac,

Îți spun atât

Că nu-ți doresc

Ca să primești

Tot ce e drept.

Azi, drag iubite,

Când apun,

Îți spun, etern,

Îți spun drum bun.



Îți spun, în gând,

Că te-am iubit,

Îți spun adio

Și veac bun,

Și să găsești,

Când vei pleca,

Tot ce ți-am dat

Pe când visam,

Tot ce ți-am dat

Când te iubeam

Și larg în păsări

Mă-nzburam.



Și-n astă lume-n

Care pleci

Să știi etern

Ca să iubești,

Of, Doamne, eu

Cât te-am iubit

Și te iubesc

La infinit.