Drumul meu
Te-ai dus, te-ai dus tăcând,
Și nu mi-ai spus, tu, nu mi-ai spus
Dac-ai fi vrut
Să mai rămân...
Te-ai dus, te-ai dus visând,
Și nu ți-am spus, eu, nu ți-am spus
Când ai plecat,
Cât a durut...
Te-ai dus, te-ai dus tăcând,
Și nu ți-am spus, eu, nu ți-am spus
Când ai plecat
Cât aș fi vrut...
Cât aș fi vrut
Să nu mai pleci,
Să-mi pui de trup,
De înserări,
Îmbrățișări
Și sărutări,
Ninsori eterne
Și iertări.
Te-aș mai iubi
Chiar dacă tu
Nu mă privești
Ca în trecut.
Te-aș mai iubi
Si te iubesc
Cu toată iarna
Albă-n piept.
Dar știu că tu,
Eu știu că noi,
Nu vom mai fi
Tot ce-am fost ieri.
Te voi iubi
Și te iubesc
Etern acum
La mine-n piept.
La despărțire,
Suflet drag,
Nu-ți spun cât doare,
N-are leac,
Îți spun atât
Că nu-ți doresc
Ca să primești
Tot ce e drept.
Azi, drag iubite,
Când apun,
Îți spun, etern,
Îți spun drum bun.
Îți spun, în gând,
Că te-am iubit,
Îți spun adio
Și veac bun,
Și să găsești,
Când vei pleca,
Tot ce ți-am dat
Pe când visam,
Tot ce ți-am dat
Când te iubeam
Și larg în păsări
Mă-nzburam.
Și-n astă lume-n
Care pleci
Să știi etern
Ca să iubești,
Of, Doamne, eu
Cât te-am iubit
Și te iubesc
La infinit.