Mi-e dor

Mi-e dor de tine, mamă, să fiu copil, să-mi spui

De viața ta, de toate, de cei ce dorm și nu-s,

Să-mi povestești de tine, de vremea când erai

O fragedă fecioară cu suflet alb și pur.

Mi-e dor să te cuprind în brațe, mamă dragă,

Să-ți simt ființa dragă, aievea, lângă coastă,

Tu, cea mai blandă, mai bună, pe pământ,

Ce ne-ai iubit cu viața și ai tăcut, iertând.

Mi-e dor de tata, mamă, de-acea privire care

Avea în ea durerea ce-n trup și azi mă doare,

Tu iartă-mi dorul, mamă, de tata, peste ani,

De-un vis de pur copil ce-l mai visez și azi.